Salată de cuc (reţetă)

Se iau doi castraveţi (aduşi din Turcia), se îndepărtează cu grijă folia protectoare (cu un cuţit Magic Blade cumpărat de la Teleshopping) şi nu se curăţă de coaja plină de vitamine.

Se iau patru roşii potrivite de statură (aduse din Egipt), se elimină codiţele acelea la fel de verzi ca acum două luni (când au fost culese) şi nu se curăţă de coaja plină de vitamine.

Toate se taie felii (longitudinale sau transversale, după caz) pe un cărpător din material plastic (adus din Slovenia) şi se amestecă bine, cu simţ de răspundere, într-un castron (adus din Ungaria) cu ajutorul a două linguri (aduse din Italia). Se adaugă ulei de măsline (adus din Grecia) şi oţet de mere (adus din Republica Moldova).

Se adaugă sare după gust, puţin cântec de cuc şi aromă de primăvară târzie...

Poftă bună!

Notă: La desert se recomandă mere ionatane româneşti (aduse din Polonia).

Castravetele şi şurubelniţa

Este puţin probabil ca un castravete să se împrietenească cu o şurubelniţă. Din această cauză, sentimentele pe care le încerci atunci când îi vezi ţinându-se de mână în pauza de masă sunt cu atât mai greu de descris. În acele clipe binecuvântate, şi mai cu seamă dacă nu plouă afară, castravetele are o privire sintetică, cu irizaţii aurii, iar şurubelniţa tăcută nu face niciun pas înainte. Cu cât de rar este fenomenul, cu atât mai mare este mirarea trecătorilor care nu înţeleg pentru ce prietenia poate căpăta forme atât de neaşteptate, sferice sau cubice. Uneori s-au înregistrat reacţii adverse ale acestora, manifestate prin temperatură, dureri de cap şi chiar un început de chelie. Asta ne dă dreptul de a afirma fără teama de a greşi că în cele mai multe cazuri,  începutul unei prietenii frumoase nu are nicio legătură cu sfârşitul unei iubiri urâte iar pretenţiile unora de a spune numai şi numai adevărul sunt lovite de nulitate.