Coclender Blues (II) - Plastică

N-aş fi atât de convins că apropierea condescendentă de un manciclop scrobitgulerat ar conduce cu siguranţă la diminuarea interesului periculos pe care acesta îl manifestă - în cele mai multe cazuri - faţă de portofelul oricărui intrus neinspirat ce intenţionează să-i scotocească intimitatea. Mai mult, în primele momente, manciclopul scrobitgulerat se va retrage (aparent copleşit de deznădejde) între plantele de apă din acvariu, pentru ca, mai apoi, să degetpocnească în mod ritmic şi să înceapă a răcni, cu glas de drujbă, un cântec vechi de vitejie.

Artiştii. Coborâţi de pe simeze,
cu ciuf, cu bărbi, cu gânduri covăsite,
energizează taine desluşite
deja, apropriindu-şi ipoteze

ce-au fost demult pe-aiurea altoite.
Desfac vechi prihănite metereze
obliterate-n ochii de fofeze
ce îi privesc, cu minţile sucite.

Sărbătoresc orice, oricum, oricare
prilej de impostură şi perdafuri.
Şampania-i trezită de căldură,

bolborosind idei… Pişcotul tare
îi poartă dezinvolt spre cenotafuri
visate. Onorantă-adunătură!