Haiku

Pe înserat, adică tocmai atunci când întreaga natură îşi ia rămas-bun de la radiaţia electromagnetică a cărei frecvenţă şi intensitate produc omului obişnuit cunoscuta senzaţie vizuală, un coclender cu fes de lână tras pe urechi şi pantaloni de trening peticiţi, aşezat pe banca îngustă din faţa porţii, se spală pe picioare într-un lighean smălţuit (peste tot) dar şi ruginit (pe ici pe colo).

- Fă Giulietoooo!!!... Hai-cu-prosopul-ăla-căl-uitai-pe-televizor-firar-măsa-dracului! 

O frunză de nuc ameţită de vânt cade în apa din lighean împrăştiind valuri mici şi delicate care mângâie gleznele zbârcite ale coclenderului...

Coclender Blues (IX) - Liliac nou

Dar n-aşteptam atât de mult liliacul!...

Explozie de bulgări, astă seară,
cu rezonanţe mov mă înconjoară
plecându-şi înspre mine comănacul

şi parfumându-mi fumul de ţigară.
Amanetat printre petali, gândacul
îşi scutură printre corole fracul
şi, tremurând în boarea dulce-amară,

străluce. Frunza-n floare prefăcută
numără lin dorinţele pierdute
prin ramuri. Curg timide sacrilegii

pe fericirea încă nenăscută
iar schije mov mi-aduc pe neştiute,

cu închinări de sfânt, din nou, solfegii.