Preistorie gripată

Pentru a elimina orice comentariu răutăcios trebuie spus de la început că Reptila Tiptila nu şi-a luat pastila. Din această cauză, unul dintre motoare îi dă rateuri în formă (de pieptene) şi în fond (de ten). 

Aiurită şi aurită, Reptila Tiptila se clatină pe malul mâlos al râului producând, fără voia ei, valuri în formă de tirbuşon care se preling pe scările monumentale ale viitorului amfiteatru, precum o undă albăstruie de motorină. Iar colierul de agate primit de ea la logodnă tremură şi oftează, aruncat de colo-colo ca o pală neaşteptată de vânt.

- "Vai, vai! Se pare că a murit argintul viu!" se văicăreşte Reptila Tiptila ferindu-se să privească în urmă-i. "Şi ce tânăr era, săracul!" 

Foarte concomitent (dacă nu-i cu supărare!) se aude de departe cum se apropie al treilea cutremur, cel de 41 de grade. Aşadar, Reptila Tiptila trebuie să se retragă spre casă, să se introducă sub plapumă şi să ia negreşit un Coldrex sau o aspirină tamponată.

Baba şi mitraliera

Calul oprit în faţa vitrinei portocalii, cu privirea aţintită spre inelul de logodnă cu diamante, îşi scutură coada năpârlită. Ochelarii i s-au aburit de poftă. O balegă moale plesneşte cu zgomot înfundat asfaltul trotuarului, chemând muştele şi măturătorii...