Feeling nasol

Momentele de cumpănă, când apar, mi se adună într-un ghemotoc. Pe care, dacă nu reuşesc să-l arunc la coş la momentul potrivit, atunci mi-e sortit să-l port cu mine, să trebuiască să îl dezghemotocesc şi să-l transform într-o listă de sarcini neplăcute şi, cel mai adesea, urgente.

Alteori, chiar o situaţie singulară e suficientă pentru a-mi bulversa biografia. 

De par examplu, într-o noapte I had a dream. Avusesem eu un feeling, pe la jumătatea săptămânii trecute, ceva care nu mă lăsa să dorm liniştit. Ceva care numai a bine nu-mi suna. Şi nu era vorba nici de Congresul PSD, nici de cutremurul din China şi nici de atentatul de la Boston. Pofta de mâncare mi se atrofiase în ciuda regalurilor culinare la care eram supus. Somnul era greu, întrerupt de vise ciudate şi de neexplicat. La birou nu prea aveam chef de vizite neaşteptate iar în trafic vedeam numai idioţi.

În această dimineaţă am găsit explicaţia apăsătorului sentiment: de o lună mi-a expirat inspecţia tehnică periodică la Cielo.

Preistorie gripată

Pentru a elimina orice comentariu răutăcios trebuie spus de la început că Reptila Tiptila nu şi-a luat pastila. Din această cauză, unul dintre motoare îi dă rateuri în formă (de pieptene) şi în fond (de ten). 

Aiurită şi aurită, Reptila Tiptila se clatină pe malul mâlos al râului producând, fără voia ei, valuri în formă de tirbuşon care se preling pe scările monumentale ale viitorului amfiteatru, precum o undă albăstruie de motorină. Iar colierul de agate primit de ea la logodnă tremură şi oftează, aruncat de colo-colo ca o pală neaşteptată de vânt.

- "Vai, vai! Se pare că a murit argintul viu!" se văicăreşte Reptila Tiptila ferindu-se să privească în urmă-i. "Şi ce tânăr era, săracul!" 

Foarte concomitent (dacă nu-i cu supărare!) se aude de departe cum se apropie al treilea cutremur, cel de 41 de grade. Aşadar, Reptila Tiptila trebuie să se retragă spre casă, să se introducă sub plapumă şi să ia negreşit un Coldrex sau o aspirină tamponată.