Insensibila ştampilă

Cel mai minunat lucru care i se poate întâmpla unui coclender este să se îndrăgostească nebuneşte de o ştampilă.

Pare ireal. Şi nici coclenderului-şef Cioroboc Teofil nu i-a venit să creadă că totul este aevea până în dimineaţa în care s-a deşteptat cu ea în gând după un somn agitat şi plin de năucitoare vise. Şi-a dat seama, în timp ce îşi aranja mustaţa în faţa oglinzii, că ştampila în apropierea căreia îşi petrecea cel puţin opt ore în fiecare zi devenise cu timpul o prezenţă liniştitoare fără de care nu putea să-şi mai conceapă viitoarea-i existenţă. Dintre toate ştampilele pe care le folosise în lunga lui activitate de funcţionar public, unele rotunde, altele triunghiulare, dreptunghiulare sau pătrate, aceasta de acum, cu tuşul ei atât de violet, i se părea unică şi de neînlocuit.

Este de la sine înţeles că numita ştampilă nu-i dădea nicio atenţie, îl privea cu o crudă indiferenţă şi avea mereu ceva de obiectat de fiecare dată când coclenderul-şef Cioroboc Teofil încerca să strecoare vreo aluzie la o posibilă şi atât de dorită relaţie sentimentală.

- Je vous aime, mon timbre!... I love you, my stamp!... şoptea el dulce.

- Mi si rupi, şefu'! răspundea ea într-o limbă necunoscută.

Colegii de serviciu începuseră să şuşotească deja şi să glumească pe seama celor doi. Privirile pe care coclenderul-şef le furişa timid spre ştampila cea rotundă deveniseră subiect de chicoteli şi bârfe răutăcioase. 

La toate aceste schimbări minunate din viaţa coclenderului-şef Cioroboc Teofil se adăuga şi faptul că începuse să îşi lustruiască pantofii în fiecare dimineaţă, să îşi schimbe cravatele şi să se spele pe cap din două în două zile, fără a mai pune la socoteală că sticluţa cu apă de colonie se termina din ce în ce mai repede...

Visând o damigeană

Ce se întâmplă când visezi o damigeană?
Prima întrebare a specialistului în vise ar fi: "Era ea goală sau plină?"
Dacă răspunsul tău este "goală", atunci visul prevesteşte averse de ploaie însoţite de descărcări electrice. Dacă răspunsul este "plină", atunci urmează a doua întrebare: "Cu ce era ea plină?"
Dacă era plină cu apă, atunci visul prevesteşte că va trebui să-ţi cumperi în curând un frigider nou. Dacă era plină cu vin, atunci mai mult ca sigur vei pierde numărul de telefon al clientului care ţi-a promis că îţi cumpără Dacia veche de doisprezece ani cu o mie de euro. Dacă era plină cu gaz, atunci trebuie să te fereşti de muşcătură de câine, vorbe de clacă şi mămăligă fierbinte.
Şi - având în vedere infinitele posibilităţi de umplere a unei damigene -  variantele pot continua...
În cazul în care nu doriţi să expuneţi prietenilor şi cunoştinţelor comune previziunile privitoare la viitorul dumneavoastră mai apropiat sau mai depărtat, varianta de răspuns care vă asigură liniştea ar fi: "Damigeana era plină cu gol", fapt ce blochează în majoritatea situaţiilor capacitatea de analiză a specialistului în vise.
Oricum, părerea mea este că nu e deloc bine să visaţi o damigeană. Mai bine visaţi un coclender trandafiriu...

Feeling nasol

Momentele de cumpănă, când apar, mi se adună într-un ghemotoc. Pe care, dacă nu reuşesc să-l arunc la coş la momentul potrivit, atunci mi-e sortit să-l port cu mine, să trebuiască să îl dezghemotocesc şi să-l transform într-o listă de sarcini neplăcute şi, cel mai adesea, urgente.

Alteori, chiar o situaţie singulară e suficientă pentru a-mi bulversa biografia. 

De par examplu, într-o noapte I had a dream. Avusesem eu un feeling, pe la jumătatea săptămânii trecute, ceva care nu mă lăsa să dorm liniştit. Ceva care numai a bine nu-mi suna. Şi nu era vorba nici de Congresul PSD, nici de cutremurul din China şi nici de atentatul de la Boston. Pofta de mâncare mi se atrofiase în ciuda regalurilor culinare la care eram supus. Somnul era greu, întrerupt de vise ciudate şi de neexplicat. La birou nu prea aveam chef de vizite neaşteptate iar în trafic vedeam numai idioţi.

În această dimineaţă am găsit explicaţia apăsătorului sentiment: de o lună mi-a expirat inspecţia tehnică periodică la Cielo.