Coclender Blues (V) - De la "Pizza OK"...

Gagico, eşti mişto de nu se poate!

Ţi-am remarcat iar la OK  aspectul

aseară, când îţi întocmeam prospectul

privindu-te întreg şi jumătate.

Cu blugii tăi mi-ai câştigat respectul

şi m-ai făcut cu-atâta demnitate

că nici acum, când crud m-ai dat pe spate,

nu-mi pot revigora tot intelectul.  

Te-aş transporta cu suvul la Viena

sau la Paris. Gentuţa ta de fiţe

ar sta mai cocheţel în 4 x 4.

Bagă divorţ când o suna sirena

şi lasă-mă să-ţi umblu prin cosiţe. 

Gagico, nu ţi-e milă cât mă latru?

În trecere...

În oala de pământ, dolofane sarmale forfotesc armonios cântând imnuri de slavă godacului decedat cu demnitate. Bolboroseala lor naște aburi descendenți purtați de curent pe sub ușa întredeschisă a bucătăriei. Între timp, un clavecin (bine temperat) mistuieşte cu greutate pretenţiile de supremaţie ale piftiilor ascunse în cămara prea mică pentru un război atât de mare.
Mai avem noi conştiinţa trecerii printre platanii bătrâni, covârşiţi de foi de dafin şi adânciţi în frunze roz de busuioc?
O boabă de piper ţopăie pe marginea lingurii, cu graţie angelică...