Coclender Blues (X) - Vară întârziată

Nu e deloc pe placul nostru vara

aceasta, între ploi şi nori tocmită.
Livada tot cu flori e-împodobită
şi nu se lasă dusă primăvara.

E totul acuarelă scorojită
pe o petală albă. Sayonara!
S-a răsturnat pe creste călimara
iar ploaia nu se-opreşte, migălită.

Pe masa tapetată cu nimicuri
doi purici şchiopi îşi joacă tarantela.
Ascuns sub pelerina în carouri,

un Utamaro plânge printre picuri.
Bacovia-şi deschide larg umbrela

şi Ţărnea se piteşte după nouri…

Coclender Blues (VI) - Seară de Râmnic

Mă depărtez încet-încet de mine

cu paşi alunecând spre astă vară
şi doar un corcoduş mă înconjoară
cu plete dulci şi ramuri acviline.

E singura plecare, de-astă oară,
din care nu mă-ntorc la fel. Senin e
parfumul depărtărilor. Revine
un sunet de-alabastru: o fanfară

dinspre Zăvoi îşi aureşte zvonul.
Când soarele se-nsoară cu-nserarea
şi norii se răsfiră peste dealuri

livezilor de pruni ţinând isonul,

mă regăsesc întreg, găsesc cărarea
şi-nşir din nou apuse idealuri.