Visând o damigeană

Ce se întâmplă când visezi o damigeană?
Prima întrebare a specialistului în vise ar fi: "Era ea goală sau plină?"
Dacă răspunsul tău este "goală", atunci visul prevesteşte averse de ploaie însoţite de descărcări electrice. Dacă răspunsul este "plină", atunci urmează a doua întrebare: "Cu ce era ea plină?"
Dacă era plină cu apă, atunci visul prevesteşte că va trebui să-ţi cumperi în curând un frigider nou. Dacă era plină cu vin, atunci mai mult ca sigur vei pierde numărul de telefon al clientului care ţi-a promis că îţi cumpără Dacia veche de doisprezece ani cu o mie de euro. Dacă era plină cu gaz, atunci trebuie să te fereşti de muşcătură de câine, vorbe de clacă şi mămăligă fierbinte.
Şi - având în vedere infinitele posibilităţi de umplere a unei damigene -  variantele pot continua...
În cazul în care nu doriţi să expuneţi prietenilor şi cunoştinţelor comune previziunile privitoare la viitorul dumneavoastră mai apropiat sau mai depărtat, varianta de răspuns care vă asigură liniştea ar fi: "Damigeana era plină cu gol", fapt ce blochează în majoritatea situaţiilor capacitatea de analiză a specialistului în vise.
Oricum, părerea mea este că nu e deloc bine să visaţi o damigeană. Mai bine visaţi un coclender trandafiriu...

Coclender Blues (III) - Recidivă

Frigiderul se ridică uşor de la pământ rotindu-se cu graţioase piruete prin bucătăria colorată cu miros de varză călită. "Teoria ca teoria dar practica ne omoară!" filozofează imprudent mătuşa în timp ce taie o bucată de slănină în felii subţiri-subţiri. În momentul următor, Practica deschide uşa brutal cu o lovitură de picior, şi descarcă tot încărcătorul mitralierei spre şorţul acoperit cu flori de mac. Mătuşa înţelege imediat că a avut dreptate, fapt care nu o împiedică să se prăbuşească fără suflare lângă cratiţa cu sarmale în timp ce frigiderul, fără să scoată o vorbă sau să lase vreo urmă, se strecoară afară prin geamul întredeschis al bucătăriei...

Mi-e sufletul în grevă generală

după plecarea ta intempestivă.

Ţi-ai luat cu tine-amoarea costelivă

şi geanta cu arome de migdală

iar paşii tăi, bomboane pe colivă,

s-au auzit rostogoliţi pe sală.

Credeam că eşti iubita principală

dar nu ai fost decât o recidivă.

Şi când, timid, ascuns după perdele,

vedeam cum traversezi tot bulevardul

în rochia ta albastră cu buline,

mi-am amintit de multele belele

în care mă băgai, udându-ţi fardul.

Să ştii, trecuto, asta nu mai ţine!