Coclender Blues (IX) - Liliac nou

Dar n-aşteptam atât de mult liliacul!...

Explozie de bulgări, astă seară,
cu rezonanţe mov mă înconjoară
plecându-şi înspre mine comănacul

şi parfumându-mi fumul de ţigară.
Amanetat printre petali, gândacul
îşi scutură printre corole fracul
şi, tremurând în boarea dulce-amară,

străluce. Frunza-n floare prefăcută
numără lin dorinţele pierdute
prin ramuri. Curg timide sacrilegii

pe fericirea încă nenăscută
iar schije mov mi-aduc pe neştiute,

cu închinări de sfânt, din nou, solfegii.

Visând o damigeană

Ce se întâmplă când visezi o damigeană?
Prima întrebare a specialistului în vise ar fi: "Era ea goală sau plină?"
Dacă răspunsul tău este "goală", atunci visul prevesteşte averse de ploaie însoţite de descărcări electrice. Dacă răspunsul este "plină", atunci urmează a doua întrebare: "Cu ce era ea plină?"
Dacă era plină cu apă, atunci visul prevesteşte că va trebui să-ţi cumperi în curând un frigider nou. Dacă era plină cu vin, atunci mai mult ca sigur vei pierde numărul de telefon al clientului care ţi-a promis că îţi cumpără Dacia veche de doisprezece ani cu o mie de euro. Dacă era plină cu gaz, atunci trebuie să te fereşti de muşcătură de câine, vorbe de clacă şi mămăligă fierbinte.
Şi - având în vedere infinitele posibilităţi de umplere a unei damigene -  variantele pot continua...
În cazul în care nu doriţi să expuneţi prietenilor şi cunoştinţelor comune previziunile privitoare la viitorul dumneavoastră mai apropiat sau mai depărtat, varianta de răspuns care vă asigură liniştea ar fi: "Damigeana era plină cu gol", fapt ce blochează în majoritatea situaţiilor capacitatea de analiză a specialistului în vise.
Oricum, părerea mea este că nu e deloc bine să visaţi o damigeană. Mai bine visaţi un coclender trandafiriu...

Feeling nasol

Momentele de cumpănă, când apar, mi se adună într-un ghemotoc. Pe care, dacă nu reuşesc să-l arunc la coş la momentul potrivit, atunci mi-e sortit să-l port cu mine, să trebuiască să îl dezghemotocesc şi să-l transform într-o listă de sarcini neplăcute şi, cel mai adesea, urgente.

Alteori, chiar o situaţie singulară e suficientă pentru a-mi bulversa biografia. 

De par examplu, într-o noapte I had a dream. Avusesem eu un feeling, pe la jumătatea săptămânii trecute, ceva care nu mă lăsa să dorm liniştit. Ceva care numai a bine nu-mi suna. Şi nu era vorba nici de Congresul PSD, nici de cutremurul din China şi nici de atentatul de la Boston. Pofta de mâncare mi se atrofiase în ciuda regalurilor culinare la care eram supus. Somnul era greu, întrerupt de vise ciudate şi de neexplicat. La birou nu prea aveam chef de vizite neaşteptate iar în trafic vedeam numai idioţi.

În această dimineaţă am găsit explicaţia apăsătorului sentiment: de o lună mi-a expirat inspecţia tehnică periodică la Cielo.

Coclender Blues (VIII) - Electorat 2012

Le văruim cu sete orice pată.

(Ne place, nu ne place, ăsta-i jocul!)
Sub bidinea şi sub covor, norocul
e doar o curătură alopată.

Trifoiul nu îşi mai găseşte locul
nici pe altiţa blândă, descheiată.
Benchetuim la patru ani odată,
amanetând cu sârg pitecantropul

ce ni s-a hărăzit de ursitoare.
Când nu suntem atenţi ne fură darul
şi dorul. Adunând ocări şi milă

ne aplecăm în orice’mprejurare.
Iar când să-l soarbem, ei ne sparg paharul 

şi setea ni se schimbă iar în silă…

Salată de cuc (reţetă)

Se iau doi castraveţi (aduşi din Turcia), se îndepărtează cu grijă folia protectoare (cu un cuţit Magic Blade cumpărat de la Teleshopping) şi nu se curăţă de coaja plină de vitamine.

Se iau patru roşii potrivite de statură (aduse din Egipt), se elimină codiţele acelea la fel de verzi ca acum două luni (când au fost culese) şi nu se curăţă de coaja plină de vitamine.

Toate se taie felii (longitudinale sau transversale, după caz) pe un cărpător din material plastic (adus din Slovenia) şi se amestecă bine, cu simţ de răspundere, într-un castron (adus din Ungaria) cu ajutorul a două linguri (aduse din Italia). Se adaugă ulei de măsline (adus din Grecia) şi oţet de mere (adus din Republica Moldova).

Se adaugă sare după gust, puţin cântec de cuc şi aromă de primăvară târzie...

Poftă bună!

Notă: La desert se recomandă mere ionatane româneşti (aduse din Polonia).

Coclender Blues (X) - Vară întârziată

Nu e deloc pe placul nostru vara

aceasta, între ploi şi nori tocmită.
Livada tot cu flori e-împodobită
şi nu se lasă dusă primăvara.

E totul acuarelă scorojită
pe o petală albă. Sayonara!
S-a răsturnat pe creste călimara
iar ploaia nu se-opreşte, migălită.

Pe masa tapetată cu nimicuri
doi purici şchiopi îşi joacă tarantela.
Ascuns sub pelerina în carouri,

un Utamaro plânge printre picuri.
Bacovia-şi deschide larg umbrela

şi Ţărnea se piteşte după nouri…

Coclender Blues (VII) - Urzici 2012

Au apărut urzicile prin pieţe.

În Nord, Rotonda dă pe dinafară
de-atâta bogăţie proletară
şi de atâtea vorbe şugubeţe.

E parcă mai lung drumul pân’la Gară,
acum, în cea de-a treia tinereţe.
Afişele te mint cu politeţe:
şucar slogan şi sprintenă gargară

pe garduri şi pe stâlpi. Te înconjoară
un abur tâmp şi-un timp al nimănui. Dar
te opinteşti ferindu-ţi neuronii

şi, fluturându-ţi manta militară
cu poale zdrenţuite, n-ai habar 

şi urci în trenu-ţi, legănat de pronii…