Vi s-a întâmplat vreodată să meşteriţi un bărzoi dintr-o gumă de mestecat şi două coşmaruri? Sau să transpuneţi pe note aprigele strigăte ale unei piuliţe de bronz care încearcă să se strecoare pe sub uşa sufrageriei? Doar dacă răspunsul este "da", atunci şi numai atunci puteţi să urcaţi în autobuz pe uşa din faţă.
Se pare că aceste două condiţii au fost menţionate pentru prima dată în cea dintâi Constituţie adoptată prin referendum de proto-coclenderii care au trăit pe aceste meleaguri cu sute de ani în urmă. Ele s-au transmis prin viu grai, din generaţie în generaţie, datorită nefericitei hotărâri ca din paginile scrise să se facă avioane din hârtie, mici şi albe, care să fie răspândite de adierea vântului în cele patru zări, pentru ca fiecare proto-coclender să afle şi să nu uite că este cetăţeanul unei ţări democratice.
Din nefericire, pe lângă faptul că mulţi locuitori ai acelor vremi nu ştiau să citească, o mare parte dintre micuţele avioane de hârtie s-au rătăcit şi s-au afundat în căpiţele de fân înşirate pe marginea drumurilor, astfel că o bună parte dintre nefericiţii proto-coclenderi nu au aflat niciodată că trăiesc liberi, într-o ţară guvernată de popor prin reprezentanţii lui aleşi o dată la nouăzeci de ani.
Se spune că, în vremurile din vechime, pe când încă se mai punea virgulă între subiect şi predicat, nu se pomenea bâlci fără gogoşi. Asta dacă toată povestea nu e doar o gogoriţă inventată de un gogoman şi postată, gogâlţ-gogâlţ, pe Google.
Cazanul în care bolborosea uleiul încins era nelipsit printre halviţe, negustori, covrigi, ţuică, primari, saci cu porumb, gogoşari, mititei, căruţe, chirăieli, acordeoane, mitici, nuci, pocnitori, mere, jandarmi, şuţi, castraveţi. În ele, gogeamite gogoşile umflate de făină şi bosumflate de fierbinţeală se răsteau una la alta încercând să-şi facă tot mai mult loc pentru săltăreaţa lor dănţuială. Cele mai bronzate, cu o vechime mai mare în baia cu ulei, râdeau de noile venite albe şi sclifosite, până când polonicul găurit le scotea, le scurgea bine şi le tăvălea prin castronul cu zahăr, sub privirile pofticioase şi înghiţiturile în sec ale puradeilor înghesuindu-se prin preajmă.
PS - Facem precizarea că toate cele de mai sus nu au nicio legătură cu Octavian Goga sau Gogea Mitu.
