vineri, 26 aprilie 2013

6 din 49


Dacă nu aţi văzut până acum un câine mergând pe bicicletă, atunci jucaţi degeaba la Loto! Pentru că numai această providenţială întâlnire vă oferă şansa unui câştig. Încercaţi în zadar cu acatiste săptămânale. Încercaţi în zadar cu rugăciuni spuse în fiecare seară, în care îl rugaţi pe Cel de sus să vă ajute.

Mai trebuie să ştiţi că dimensiunea câştigului e direct proporţională şi cu dimensiunea căţelului. Una este să vă întâlniţi cu un micuţ pechinez agitat (care nu vă oferă mai mult de trei numere norocoase) şi alta cu ditamai dobermanul (care vă apropie cu siguranţă de potul cel mare).

În plus, nu neglijaţi niciodată culoarea bicicletei. Este de preferat o bicicletă verde, cu mari şanse de câştig, uneia albastre care aproape că vă scoate din competiţie.

Dar atenţie şi la alte detalii! Cu ceva timp în urmă, un coleg m-a întrebat ce şanse de câştig are având în vedere că întâlnise pe drum de seară un maidanez de mărime potrivită pedalând. După toate probabilităţile, câştigul la Loto urma să fie considerabil, drept pentru care îşi deschisese deja un cont în bancă şi îşi cumpărase o valiză cu încuietoare cifrată, pentru transportul în siguranţă al sumei dobândite.

În ziua tragerii, bilele nu s-au aliniat însă potrivit aşteptărilor iar amicului - surprinzător - nu i-a ieşit niciun număr. Şi poate că nici acum nu aş fi găsit o explicaţie pentru eroarea de calcul, dacă nu ar fi recunoscut chiar el, după câteva zile, că de fapt bicicleta nu fusese chiar bicicletă, ci tricicletă.

Iată aşadar cum o eroare mică poate da peste cap, în mod lamentabil, o interpretare fără cusur...

joi, 25 aprilie 2013

Coclender Blues (IX) - Liliac nou

Dar n-aşteptam atât de mult liliacul!...
Explozie de bulgări, astă seară,
cu rezonanţe mov mă înconjoară
plecându-şi înspre mine comănacul

şi parfumându-mi fumul de ţigară.
Amanetat printre petali, gândacul
îşi scutură printre corole fracul
şi, tremurând în boarea dulce-amară,

străluce. Frunza-n floare prefăcută
numără lin dorinţele pierdute
prin ramuri. Curg timide sacrilegii


pe fericirea încă nenăscută
iar schije mov mi-aduc pe neştiute,
cu închinări de sfânt, din nou, solfegii.

miercuri, 24 aprilie 2013

Visând o damigeană


Ce se întâmplă când visezi o damigeană?
Prima întrebare a specialistului în vise ar fi: "Era ea goală sau plină?"
Dacă răspunsul tău este "goală", atunci visul prevesteşte averse de ploaie însoţite de descărcări electrice. Dacă răspunsul este "plină", atunci urmează a doua întrebare: "Cu ce era ea plină?"
Dacă era plină cu apă, atunci visul prevesteşte că va trebui să-ţi cumperi în curând un frigider nou. Dacă era plină cu vin, atunci mai mult ca sigur vei pierde numărul de telefon al clientului care ţi-a promis că îţi cumpără Dacia veche de doisprezece ani cu o mie de euro. Dacă era plină cu gaz, atunci trebuie să te fereşti de muşcătură de câine, vorbe de clacă şi mămăligă fierbinte.
Şi - având în vedere infinitele posibilităţi de umplere a unei damigene -  variantele pot continua...
În cazul în care nu doriţi să expuneţi prietenilor şi cunoştinţelor comune previziunile privitoare la viitorul dumneavoastră mai apropiat sau mai depărtat, varianta de răspuns care vă asigură liniştea ar fi: "Damigeana era plină cu gol", fapt ce blochează în majoritatea situaţiilor capacitatea de analiză a specialistului în vise.
Oricum, părerea mea este că nu e deloc bine să visaţi o damigeană. Mai bine visaţi un coclender trandafiriu...

Feeling nasol

Momentele de cumpănă, când apar, mi se adună într-un ghemotoc. Pe care, dacă nu reuşesc să-l arunc la coş la momentul potrivit, atunci mi-e sortit să-l port cu mine, să trebuiască să îl dezghemotocesc şi să-l transform într-o listă de sarcini neplăcute şi, cel mai adesea, urgente.

Alteori, chiar o situaţie singulară e suficientă pentru a-mi bulversa biografia. 

De par examplu, într-o noapte I had a dreamAvusesem eu un feeling, pe la jumătatea săptămânii trecute, ceva care nu mă lăsa să dorm liniştit. Ceva care numai a bine nu-mi suna. Şi nu era vorba nici de Congresul PSD, nici de cutremurul din China şi nici de atentatul de la Boston. Pofta de mâncare mi se atrofiase în ciuda regalurilor culinare la care eram supus. Somnul era greu, întrerupt de vise ciudate şi de neexplicat. La birou nu prea aveam chef de vizite neaşteptate iar în trafic vedeam numai idioţi.

În această dimineaţă am găsit explicaţia apăsătorului sentiment: de o lună mi-a expirat inspecţia tehnică periodică la Cielo.

marți, 23 aprilie 2013

Coclender Blues (VIII) - Electorat 2012

Le văruim cu sete orice pată.
(Ne place, nu ne place, ăsta-i jocul!)
Sub bidinea şi sub covor, norocul
e doar o curătură alopată.

Trifoiul nu îşi mai găseşte locul
nici pe altiţa blândă, descheiată.
Benchetuim la patru ani odată,
amanetând cu sârg pitecantropul

ce ni s-a hărăzit de ursitoare.
Când nu suntem atenţi ne fură darul
şi dorul. Adunând ocări şi milă


ne aplecăm în orice’mprejurare.
Iar când să-l soarbem, ei ne sparg paharul 
şi setea ni se schimbă iar în silă…

duminică, 21 aprilie 2013

Salată de cuc (reţetă)

Se iau doi castraveţi (aduşi din Turcia), se îndepărtează cu grijă folia protectoare (cu un cuţit Magic Blade cumpărat de la Teleshopping) şi nu se curăţă de coaja plină de vitamine.
Se iau patru roşii potrivite de statură (aduse din Egipt), se elimină codiţele acelea la fel de verzi ca acum două luni (când au fost culese) şi nu se curăţă de coaja plină de vitamine.
Toate se taie felii (longitudinale sau transversale, după caz) pe un cărpător din material plastic (adus din Slovenia) şi se amestecă bine, cu simţ de răspundere, într-un castron (adus din Ungaria) cu ajutorul a două linguri (aduse din Italia). Se adaugă ulei de măsline (adus din Grecia) şi oţet de mere (adus din Republica Moldova).

Se adaugă sare după gust, puţin cântec de cuc şi aromă de primăvară târzie...

Poftă bună!

Notă: La desert se recomandă mere ionatane româneşti (aduse din Polonia).

Coclender Blues (X) - Vară întârziată

Nu e deloc pe placul nostru vara
aceasta, între ploi şi nori tocmită.
Livada tot cu flori e-împodobită
şi nu se lasă dusă primăvara.

E totul acuarelă scorojită
pe o petală albă. Sayonara!
S-a răsturnat pe creste călimara
iar ploaia nu se-opreşte, migălită.

Pe masa tapetată cu nimicuri
doi purici şchiopi îşi joacă tarantela.
Ascuns sub pelerina în carouri,


un Utamaro plânge printre picuri.
Bacovia-şi deschide larg umbrela
şi Ţărnea se piteşte după nouri…