joi, 7 februarie 2013

Coclender Blues (I) - Calea lui Traian

Oscilând între două tufe de gânduri şi bâţâindu-şi iute cardiatorul, coclenderul se lăsă o vreme purtat pe o frunză de dafin frumos mirositoare. Adulmecând clorofila vâscoasă, se osteni zadarnic să desfacă cu dinţii capacul copacului. Nu-i reuşiră primele şase-şapte încercări, aşa că renunţă şi se dădu ceva mai încolo, mai aproape de luceafăr. Ostenit, se aşeză alene pe o carapace de broască ţestoasă, dezveli cu grijă senvişul învelit în staniol ruginiu şi începu să hrănească raţele rătăcite prin câmpul cu varză. Ceea ce ne face să credem că se lăsa, pe furiş, seara...

Pe Calea lui Traian foşnesc poeţii
concubinând cu praful de pe tobă
şi, aplicând o lege anaerobă,
se-njură peste gard ca precupeţii.

Mai scociorăşti gurmand cenuşa-n sobă
şi-ţi dai la coadă coate cu orbeţii?
Morocănosul, rudă cu scaieţii,
îşi face la costum întâia probă.

Sus pe Capela curge-alene ceara
din brazii cu parfum de altă dată.
Mai chicotesc copilele prin ţarcuri


nerăbdătoare să se lase seara
ca să-şi aline dragostea stricată? 
Că mult e dulce dragostea prin parcuri...

3 comentarii:

  1. Blues, blues...se poate coclender lilac ? că pe scripte-i verde.
    De/pe unde iau Calea lui Traian ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Calea lui Traian e lângă Dealul Capela.
      Dealul Capela e lângă râul Olt.
      Râul Olt e lângă Oltenia.
      Şi aşa mai departe (sau mai aproape, cine ştie?)...

      Ștergere
    2. Cineva ştie ceva, c’est sûr! Cum e...mai departe !?

      Ștergere