Gogoşi

Se spune că, în vremurile din vechime, pe când încă se mai punea virgulă între subiect şi predicat, nu se pomenea bâlci fără gogoşi. Asta dacă toată povestea nu e doar o gogoriţă inventată de un gogoman şi postată, gogâlţ-gogâlţ, pe Google.

Cazanul în care bolborosea uleiul încins era nelipsit printre halviţe, negustori, covrigi, ţuică, primari, saci cu porumb, gogoşari, mititei, căruţe, chirăieli, acordeoane, mitici, nuci, pocnitori, mere, jandarmi, şuţi, castraveţi. În ele, gogeamite gogoşile umflate de făină şi bosumflate de fierbinţeală se răsteau una la alta încercând să-şi facă tot mai mult loc pentru săltăreaţa lor dănţuială. Cele mai bronzate, cu o vechime mai mare în baia cu ulei, râdeau de noile venite albe şi sclifosite, până când polonicul găurit le scotea, le scurgea bine şi le tăvălea prin castronul cu zahăr, sub privirile pofticioase şi înghiţiturile în sec ale puradeilor înghesuindu-se prin preajmă.

PS - Facem precizarea că toate cele de mai sus nu au nicio legătură cu Octavian Goga sau Gogea Mitu.