Coclender Blues (VII) - Urzici 2012

Au apărut urzicile prin pieţe.

În Nord, Rotonda dă pe dinafară
de-atâta bogăţie proletară
şi de atâtea vorbe şugubeţe.

E parcă mai lung drumul pân’la Gară,
acum, în cea de-a treia tinereţe.
Afişele te mint cu politeţe:
şucar slogan şi sprintenă gargară

pe garduri şi pe stâlpi. Te înconjoară
un abur tâmp şi-un timp al nimănui. Dar
te opinteşti ferindu-ţi neuronii

şi, fluturându-ţi manta militară
cu poale zdrenţuite, n-ai habar 

şi urci în trenu-ţi, legănat de pronii…

Coclender Blues (VI) - Seară de Râmnic

Mă depărtez încet-încet de mine

cu paşi alunecând spre astă vară
şi doar un corcoduş mă înconjoară
cu plete dulci şi ramuri acviline.

E singura plecare, de-astă oară,
din care nu mă-ntorc la fel. Senin e
parfumul depărtărilor. Revine
un sunet de-alabastru: o fanfară

dinspre Zăvoi îşi aureşte zvonul.
Când soarele se-nsoară cu-nserarea
şi norii se răsfiră peste dealuri

livezilor de pruni ţinând isonul,

mă regăsesc întreg, găsesc cărarea
şi-nşir din nou apuse idealuri.

Coclender Blues (V) - De la "Pizza OK"...

Gagico, eşti mişto de nu se poate!

Ţi-am remarcat iar la OK  aspectul

aseară, când îţi întocmeam prospectul

privindu-te întreg şi jumătate.

Cu blugii tăi mi-ai câştigat respectul

şi m-ai făcut cu-atâta demnitate

că nici acum, când crud m-ai dat pe spate,

nu-mi pot revigora tot intelectul.  

Te-aş transporta cu suvul la Viena

sau la Paris. Gentuţa ta de fiţe

ar sta mai cocheţel în 4 x 4.

Bagă divorţ când o suna sirena

şi lasă-mă să-ţi umblu prin cosiţe. 

Gagico, nu ţi-e milă cât mă latru?

A fost odată ca niciodată...

Pe vremea când raţele nu aveau nume dar aveau patru picioare, înotau aşadar de două ori mai repede şi, la lăsarea serii, se ascundeau sus, printre ramurile sălciilor, coclenderii abia se rătăciseră prin zonă. Duceau în spate desagi cu de-ale gurii şi fasunguri folosite pe care încercau să le vândă celor de prin partea locului. 
La început reuşeau în majoritatea cazurilor deoarece băştinaşii - care aşteptau de mult lumina electrică şi ajutorul de şomaj - nu văzuseră până atunci cum arată un bec. Din nefericire, după un timp, fasungurile s-au sfârşit iar nici electricitatea, nici ajutorul de şomaj nu au ajuns prin acele locuri, fapt ce a dus la apariţia foametei în rândul coclenderilor, mai cu seamă a celor crăcănaţi şi cu şosete portocalii. 
Şi atunci, aceştia şi-au adus aminte de păsările cu patru picioare; fără niciun succes, întrucât acestea nu se lăsau prinse cu una cu două (şi nici cu trei). Exasperat de-a dreptul şi cu maţele ghiorţăind, cel mai înalt dintre coclenderii crăcănaţi şi cu şosete portocalii s-a apropiat de malul lacului privind supărat în sus, spre crengile sălciilor cocârjate deasupra apei. A dat cu pălăria ţuguiată de pământ, şi-a pus palmele la gură şi a răcnit:
- " 'raţ' ale dracului!"
Speriate, câteva non-raţe au căzut instantaneu în apropiere şi, de atunci, au început să fie numite "raţe" şi să se cuibărească uneori în varză. Iar coclenderii şi-au schimbat şosetele portocalii cu altele violet, deşi marea majoritate au rămas în continuare crăcănaţi.
Şi-am încălecat pe-o şa şi-a venit şi ajutorul de şomaj dar lumina electrică se lasă încă aşteptată...

Locomotiva şi elefantul

În hala tristă a triajului de lângă gară, o locomotivă aurie şi un elefant bleu îşi desfac tacticos pacheţelele cu mâncarea adusă de acasă şi se pornesc să înfulece cu poftă.

Locomotiva aurie, renumită prin halte şi gări pentru lipsa de caracter şi pentru invidia ce o roade necontenit, trage cu ochiul stâng la pachetul elefantului şi îşi ridică două roţi de pe şine, semn care arată, în marea majoritate a cazurilor cercetate, că este extrem de nemulţumită (stare care a provocat de-a lungul timpului nenumărate deraieri cu urmări catastrofale). De această dată nici nu-i de mirare, întrucât astăzi pachetul ei este mai mic decât cel al elefantului bleu, lucru care nu s-a mai întâmplat niciodată până acum.

- Ştii ceva? Nu mai plescăi aşa!
- Eu nu plescăi. Mai bine te-ai asculta pe tine cum pufăi! răspunde pe sub trompă elefantul bleu.
- Eu?! Unde-ai mai văzut locomotivă care să pufăie, mai cu seamă una ca mine, aurie?
- Lasă, că vă ştiu eu pe voi, astea cu aburi, de ce sunteţi în stare! mormăie elefantul bleu şi ascunde sub o scândură resturile de cozonac şi slănină.

Şi aşa am ajuns la concluzia că diferenţa dintre o locomotivă şi un elefant constă tocmai în faptul că locomotiva merge pe şine, în timp ce elefantul mănâncă, de obicei, mult mai mult.