cu genunchii tăi rotunzi şi sprinţari
arătaţi pe sub mini, doi nenufari,
şi cu decolteul m-ai tot agresat
de la Cocoşul de Aur până la Podul Vinerii Mari.
arătaţi pe sub mini, doi nenufari,
şi cu decolteul m-ai tot agresat
de la Cocoşul de Aur până la Podul Vinerii Mari.
De la Motel se auzeau ritmuri mişto de tobă
rostogolindu-se la vale, peste noi amândoi, grele.
În pantalonii mei evazaţi, din piele,
ţopăiam pe lângă tine fără o vorbă
strângând în mâini punga cu dalbe floricele.
rostogolindu-se la vale, peste noi amândoi, grele.
În pantalonii mei evazaţi, din piele,
ţopăiam pe lângă tine fără o vorbă
strângând în mâini punga cu dalbe floricele.
Adulmecam parfumul tău dulceag de maşinuţă
zgornit din guleraşu-ţi de dantelă.
Pâinea se terminase pe cartelă.
Mă terminaseşi deja: eram o maimuţă
care juca, pe muzica ta, o tarantelă.
zgornit din guleraşu-ţi de dantelă.
Pâinea se terminase pe cartelă.
Mă terminaseşi deja: eram o maimuţă
care juca, pe muzica ta, o tarantelă.
Se-ntuneca deja peste balivernele tale.
Podul vechi de fier tremura în ceaţă şi venea spre noi
iar miliţienii ieşeau deja în tura de noapte, doi câte doi.
Se închideau cu zgomot sec uşile la locale
dar eu nu aveam ochi decât pentru umerii tăi goi.
Podul vechi de fier tremura în ceaţă şi venea spre noi
iar miliţienii ieşeau deja în tura de noapte, doi câte doi.
Se închideau cu zgomot sec uşile la locale
dar eu nu aveam ochi decât pentru umerii tăi goi.
Ne-am despărţit la pod. Dar tot mai ascult,
cu o eliberatoare şi naşparlie detaşare,
înnodând ţigare de ţigare
(chibriturile mi se terminaseră de mult),
prostioarele tale, ciripite fără încetare.
cu o eliberatoare şi naşparlie detaşare,
înnodând ţigare de ţigare
(chibriturile mi se terminaseră de mult),
prostioarele tale, ciripite fără încetare.
Nebuno, ai reuşit să mă scoţi din local
doar cu fizicul tău. Lăsasem în urmă doi lăutari
la Cocoşul de Aur şi, până la Podul Vinerii Mari,
mi-ai stricat liniştea cu părul tău strâns în coadă de cal,
cu decolteul adânc şi cu genunchii sprinţari.
doar cu fizicul tău. Lăsasem în urmă doi lăutari
la Cocoşul de Aur şi, până la Podul Vinerii Mari,
mi-ai stricat liniştea cu părul tău strâns în coadă de cal,
cu decolteul adânc şi cu genunchii sprinţari.
Ai schimbat registrul...
RăspundețiȘtergereNu vrei să mai postezi ceva care să aducă a Târâş-grăpiş? Coclendării albaştri încep să semene cu Tânăr şi neliniştit. De fapt e ceva prea mult roşu şi negru la ei. Cu excepţia primului ...albastru!
1. Cum e prin Oltenia?
...Dar este absolut necesar să ne râdem incomprehensibil, nu-i aşa? Ca urmare, nu am schimbăluit registrul dar acum nu mai scriu (ha-ha-ha) numai pe faţă, ci şi pe verso şi (cu un mare efort, ce-i drept) şi pe cele patru muchii.
Ștergere1. Din ce punct de vedere?
Notă: Pentru a respecta adevărul istoric şi gramajul corespunzător, fac precizarea că pluralul de la "coclender" este "coclenderi" sau "coclendere" (după sex, în loc de ţigare).
Râsul (vine de la “a râde”) incomprehensibil este puţin străpezit, cred. Nu există un a râde absolut incomprehensibil.
ȘtergereCe ar face necesar să râdem absolut incomprehensibil ? (Deci nu-i aşa...!). Două persoane pot râde de aceeaşi chestie din motive diferite, asta l-ar face pe “a râde” niţel de neînţeles, dar nu-i bai.
Bun! Am terminat cu filosofia lui “a râde”.
1. Din punct de vedere al specificului oamenilor şi locurilor.(e bun şi specificul mai mult sau mai puţin iluzoriu!). De “perfect simplu” ştiu. E simpatic!
P.S. 1. Ok, coclendăre! Mulţam !
P.S. 2. Nu mai scriu şi despre (in)tranzitivitatea lui „a râde” că „e scris în stele”...
Grozav: “absolut necesar” l-am presupus “absolut incomprehensibil”. Tulai Doamne!
RăspundețiȘtergere