Peisaj de iarnă, vara

Era destul de bine printre trestiile răsfirate. Din calea armăsarilor albaștri se dădeau la o parte tresăririle uimitoare ale planetelor și cotcodăcelile mironosițelor păcălite de oja de unghii. Când trestiile răsfirate au pășit spre malul mâlos, dinspre mahalaua obosită de întuneric s-au auzit clopoțeii troicii cu care se plimba, radiind de fericire, clopotarul satului împreună cu nevasta-i oripilată de semințele de floarea soarelui pe care i le scuipa, la intervale regulate, primarul cu părul creț și roșcat. Cei opt armăsari ningeau alene, cu coamele plimbate de vântul care se pornise.