Frigiderul se ridică uşor de la pământ rotindu-se cu graţioase piruete prin bucătăria colorată cu miros de varză călită. "Teoria ca teoria dar practica ne omoară!" filozofează imprudent mătuşa în timp ce taie o bucată de slănină în felii subţiri-subţiri. În momentul următor, Practica deschide uşa brutal cu o lovitură de picior, şi descarcă tot încărcătorul mitralierei spre şorţul acoperit cu flori de mac. Mătuşa înţelege imediat că a avut dreptate, fapt care nu o împiedică să se prăbuşească fără suflare lângă cratiţa cu sarmale în timp ce frigiderul, fără să scoată o vorbă sau să lase vreo urmă, se strecoară afară prin geamul întredeschis al bucătăriei...
Mi-e sufletul în grevă generală
după plecarea ta intempestivă.
Ţi-ai luat cu tine-amoarea costelivă
şi geanta cu arome de migdală
iar paşii tăi, bomboane pe colivă,
s-au auzit rostogoliţi pe sală.
Credeam că eşti iubita principală
dar nu ai fost decât o recidivă.
Şi când, timid, ascuns după perdele,
vedeam cum traversezi tot bulevardul
în rochia ta albastră cu buline,
mi-am amintit de multele belele
în care mă băgai, udându-ţi fardul.
Să ştii, trecuto, asta nu mai ţine!
Un principal amor
RăspundețiȘtergerede floare-n stâncă
Trecut, prezent
Şi viitor - le ţine!
Iubirea-i
în stare să tot poarte
zburdalnic
ale apelor
destine.
De acord cu propunerea! Nici eu nu cred în veşnicie.
ȘtergereEşti sigur? Cred că ..depand..de veşnicie..şi a cui e…şi cum e…Umblă vorba că e (re)belă!
ȘtergereP.S. Pe unde şade propunerea aia ? Nu dau de ea…