Feeling nasol

Momentele de cumpănă, când apar, mi se adună într-un ghemotoc. Pe care, dacă nu reuşesc să-l arunc la coş la momentul potrivit, atunci mi-e sortit să-l port cu mine, să trebuiască să îl dezghemotocesc şi să-l transform într-o listă de sarcini neplăcute şi, cel mai adesea, urgente.

Alteori, chiar o situaţie singulară e suficientă pentru a-mi bulversa biografia. 

De par examplu, într-o noapte I had a dream. Avusesem eu un feeling, pe la jumătatea săptămânii trecute, ceva care nu mă lăsa să dorm liniştit. Ceva care numai a bine nu-mi suna. Şi nu era vorba nici de Congresul PSD, nici de cutremurul din China şi nici de atentatul de la Boston. Pofta de mâncare mi se atrofiase în ciuda regalurilor culinare la care eram supus. Somnul era greu, întrerupt de vise ciudate şi de neexplicat. La birou nu prea aveam chef de vizite neaşteptate iar în trafic vedeam numai idioţi.

În această dimineaţă am găsit explicaţia apăsătorului sentiment: de o lună mi-a expirat inspecţia tehnică periodică la Cielo.