Locomotiva şi elefantul

În hala tristă a triajului de lângă gară, o locomotivă aurie şi un elefant bleu îşi desfac tacticos pacheţelele cu mâncarea adusă de acasă şi se pornesc să înfulece cu poftă.

Locomotiva aurie, renumită prin halte şi gări pentru lipsa de caracter şi pentru invidia ce o roade necontenit, trage cu ochiul stâng la pachetul elefantului şi îşi ridică două roţi de pe şine, semn care arată, în marea majoritate a cazurilor cercetate, că este extrem de nemulţumită (stare care a provocat de-a lungul timpului nenumărate deraieri cu urmări catastrofale). De această dată nici nu-i de mirare, întrucât astăzi pachetul ei este mai mic decât cel al elefantului bleu, lucru care nu s-a mai întâmplat niciodată până acum.

- Ştii ceva? Nu mai plescăi aşa!
- Eu nu plescăi. Mai bine te-ai asculta pe tine cum pufăi! răspunde pe sub trompă elefantul bleu.
- Eu?! Unde-ai mai văzut locomotivă care să pufăie, mai cu seamă una ca mine, aurie?
- Lasă, că vă ştiu eu pe voi, astea cu aburi, de ce sunteţi în stare! mormăie elefantul bleu şi ascunde sub o scândură resturile de cozonac şi slănină.

Şi aşa am ajuns la concluzia că diferenţa dintre o locomotivă şi un elefant constă tocmai în faptul că locomotiva merge pe şine, în timp ce elefantul mănâncă, de obicei, mult mai mult.