Maşina de tuns iarbă

Lui Mişulică nu-i place deloc bilibistroceala. Din acest motiv, intuitiv şi ordonat cum se află, el nu uită să pornească în fiecare dimineaţă maşina de tuns iarba (lăsată moştenire de unchiul lui) pe care o împinge apoi, în sus şi-n jos, prin grădina cu cactuşi.
Din când în când şi mai cu seamă în zilele pare, un manciclop păros trece pe deasupra fluturându-şi poalele fracului. Atunci, Mişulică se ascunde degrabă în spatele  zgomotoasei maşinării transformându-se, pentru puţin timp, într-o prună uscată. Iar manciclopul se preface că nu-l observă pentru că acestuia nu-i plac prunele uscate şi baclavalele.
În zilele impare, lucrurile se petrec diferit: Mişulică nu se mai transformă în prună uscată (nefiind necesar) ci, după o jumătate de oră, opreşte maşina de tuns iarba şi merge pe terasa unde soţia îi aduce cafeaua amară în aceeaşi ceaşcă aurie, cu capac metalic şi două toarte foarte fine.