Un manciclop durduliu, cu gulerele cămeşii albe răsfrânte peste reverul costumului, îşi tocea coatele târându-se anevoie printre Alfa şi Omega.
- Încearcă să te relaxezi, coane! îi şoptea Alfa în timp ce Omega ronţăia în tăcere o creangă de păr african.
De sus cad frunze catifelate şi obosite plescăind sec la atingerea asfaltului. Manciclopul îşi trage pe ochi una dintre cele două pălării şi se târăşte mai departe.
- Decât să mergi târâş, mai bine mergi grăpiş! continuă Alfa aplecându-se spre el.
Dacă găseşti şi-un melc cu căciuliţă....
RăspundețiȘtergere- "Cine a mai pomenit melc cu căciuliţă?! Să fim serioşi!" zise manciclopul durduliu...
Ștergere▲
ȘtergereUite! \________ Un melc cu căciuliță! replică inorogul.
Am şi eu o obiecţie: cum pot plescăi sec frunzele catifelate? În rest totu-i cât se poate de clar.
RăspundețiȘtergereŞi eu mi-am pus întrebarea asta. Dar nu luasem în calcul faptul că frunzele în cauză taman terminaseră de înghiţit o savarină...
ȘtergereCăciulița…a luat-o vântul! Je me regrette pour moi, pour toi, pour nous…..Vot uşor!
RăspundețiȘtergere